Interviul
1. Ce este interviul?

Dacă ai fost convocat la un interviu, aceasta înseamnă că atât scrisoarea ta de intenţie cât şi CV-ul tău au atras atenţia angajatorului iar acesta consideră că meriţi o şansă de a demonstra că eşti omul potrivit pentru postul respectiv. Se presupune faptul că ai fost selectat dintre mulţi alţi candidaţi şi ar fi bine să înveţi să apreciezi această ocazie care ţi se oferă. Profită pe cât posibil de experienţa pe care o vei căpăta ca urmare a interviului.

 

2. Tipuri de interviuri

Există mai multe tipuri de interviuri de angajare la un loc de muncă. Dacă are loc un interviu „de unul la unul” s-a stabilit deja că solicitantul are abilităţile şi studiile necesare pentru locul de muncă respectiv. Prin acest tip de interviu, angajatorul doreşte să cunoască, în plus, dacă şi în ce măsură eşti potrivit cu firma şi departamentul unde urmează a fi angajat. Solicitantul care este invitat la interviu „de unul la unul” nu trebuie să uite că scopul lui este de a stabili un raport cu cel care ia interviul şi de a arăta că el are calificarea necesară de care are nevoie firma respectivă. Este cea mai des întâlnită formă de intervievare şi durează între 30 de minute şi o oră. Atmosfera este de cele mai multe ori degajată, de obicei are loc stând în fotolii şi nu în spatele unui birou care ar da o notă de agresivitate accentuând şi mai mult diferenţele de statut şi astfel ar îngreuna comunicarea. Acest tip de interviu se leagă strâns de interviul bazat pe „competenţe”, când angajatorul caută dovezi ale abilităţilor şi competenţelor tale - organizare, spirit de conducere, capacităţi de comunicare, capacitatea de a lucra în echipă ş. a. Tot ceea ce îţi rămâne este să le dai aceste dovezi; chiar dacă acestea se regăsesc în CV-ul şi scrisoarea ta de intenţie, este bine să le reaminteşti.

Interviul „în grup” presupune participarea mai multor interlocutori la selecţie, până la cinci examinatori (de obicei sunt trei) care reprezintă departamente diferite ale firmei angajatoare şi ei vor pune întrebări din domeniul lor de activitate. Dacă te vei afla într-o astfel de situaţie va trebuie în primul rând să adresezi răspunsul celui care ţi-a pus întrebarea dar să nu uiţi de ceilalţi; uită-te din când în când la ei şi adresează-le un zâmbet, vei destinde atmosfera şi îţi vei crea o imagine pozitivă.
Interviul prin telefon
Deşi nu este foarte des întâlnit şi nici nu reprezintă maxima garanţie pe care o poate da, acesta totuşi este uzual în unele firme. Dacă totuşi ţi se întâmplă să te afli la un interviu care se desfăşoară la telefon imaginează-ţi că te afli în aceeaşi cameră cu interlocutorul, îl ai în faţa ta şi totul decurge în mod normal ca la un interviu obişnuit. Fă toate lucrurile pe care le-ai face dacă interviul s-ar desfăşura în biroul lui: aşează-te confortabil, relaxează-te, fii energic, manifestă-ţi entuziamul, accentuează cuvintele, zâmbeşte din când în când.

Înainte de merge la un interviu este bine să fii pregătit…

Ca înainte de orice examen pe care trebuie să-l susţii trebuie să fii pregătit atât din punct de vedere al cunoştinţelor dar şi să fii stăpân pe tine. Cel mai important este să-ţi pregăteşti atitudinea. Fii optimist şi ai încredere în forţele tale, concentrează-te asupra trăsăturilor tale pozitive şi a realizărilor tale. Gândeşte-te că te intervievează doar dacă te iau în serios. Reconsideră-ţi punctele tari şi aminteşte-ţi de succesele tale de până acum. Dacă tu crezi în tine vor crede şi ei. Trăieşte succesul pe care îl vei avea. Ascultă-te cu convingere, vizualizează aerul de încredere în sine pe care îl degajă personalitatea ta. Dacă tu crezi în tine vor crede şi ei.
Înainte de a ajunge la interviu încearcă să obţii cât mai multe informaţii despre firma şi locul de muncă oferit. Pentru a face asta ia legătura cu un angajat al firmei sau contactează secretara. Poţi cere o prezentare a firmei şi chiar mai multe informaţii care ţi-ar putea fi utile la interviu:
- Este o firmă regională, naţională sau internaţională?
- Câţi angajaţi are?
- Ce produse/servicii oferă pe piaţă?
- Care este modul de funcţionare al firmei?
- Care este titulatura exactă a postului pentru care candidezi?
- Care sunt responsabilităţile acestui post?
- Care este numele şi titlul persoanei care va desfăşura interviul?
- Care sunt trăsăturile sale de caracter?
- Ce aşteptări are de la un candidat?

Dacă firma este una mică nu vei avea prea multe şanse de reuşită dar poţi încercă să găseşti o miniprezentare a acesteia.
Cel care ia interviul va lua în considerare interesul şi motivaţia celui care solicită poziţia respectivă pentru problemele firmei de aceea îţi va explica care sunt nevoile actuale ale firmei. Tu trebuie să descoperi cât mai multe informaţii cheie pentru firmă. Astfel de informaţii poţi obţine şi prin intermediul Internetului:
- Locul unde se afla amplasată firma;
- Serviciile oferite de firmă;
- Clienţii pe care îi are firma;
- Istoria firmei;
- Politica acesteia;
- Ştiri recente despre eficienţa acesteia.
Ai grijă cum îţi alegi îmbrăcămintea! Aspectul exterior contează! El demonstrează nivelul de înţelegere al culturii în care va trebui să-ţi desfăşori activitatea şi gradul de adaptare la cerinţele firmei. Va trebui să-l consideri pe intervievator ca pe un client al tău. Ţinuta vestimentară trebuie să fie adecvată locului de muncă. Dacă te vei îmbrăca în costum pentru o slujbă care cere activitate manuală atunci vei da impresia că pretenţiile tale depăşesc condiţiile de muncă pe care ţi le poate oferi firma. Dacă soliciţi un loc de muncă unde se desfăşoară activităţi de lucru cu publicul, cu clienţii atunci ar trebui să-ţi reconsideri atitudinea şi să îmbraci un costum. Este recomandată îmbrăcămintea sobră dar nu austeră. În orice situaţia este bine să fii îmbrăcat profesional şi confortabil. Prezenţa vizuală poate conta foarte mult pentru prima impresia. Aşa că ai grijă!
Pentru femei ar fi recomandabil să îmbrace un costum clasic, să poarte pantofi cât mai simpli, să fie moderată cu machiajul, fără prea multe bijuterii şi să aibă un aspect îngrijit.
Pentru bărbaţi ar fi potrivit un costum şi o cravată conservatoare şi să aibă un aspect îngrijit (proaspăt ras, pantofi lustruiţi).
Petru a combate stresul de dinainte de interviu pregăteşte-te psihic! Cu o zi înainte pregăteşte tot ce vei avea nevoie a doua zi (haine, mapa cu documentele necesare, copia după cartea de muncă etc. ). Dar mai ales recapitulează informaţiile pe care le-ai dobândit referitoare la firma angajatoare, reciteşte anunţul ca să-ţi reaminteşti aspectele importante şi exersează subiectul pe care-l vei avea a doua zi de dezbătut. Cu cât vei stăpâni mai bine rolul de candidat ideal cu atât vei avea mai multe şanse. Exersează răspunsurile la eventuale întrebări ale angajatorului. Revezi întrebările pe care ai putea să le pui angajatorului şi cel mai important fă o „repetiţie” a interviului cu o persoană apropiată care trebuie să fie sinceră şi obiectivă. Ai grijă să ai un bloc-notes şi ceva de scris şi să ai la îndemână numele persoanei pe care o vei întâlni, adresa unde se va desfăşura interviul, numărul de telefon al acestuia şi traseul pe care-l vei parcurge a doua zi. Pregăteşte bani suficienţi pentru cheltuieli neprevăzute şi dormi bine în noaptea dinaintea interviului.

3. În timpul interviului. . .

Te-ai pregătit pentru acest interviu îndelung şi iată că a sosit şi ziua cea mare. Ce ar trebui să faci pentru a crea o bună impresie:
- Fii punctual! Cel care va lua interviul va interpreta punctualitatea ca o dovadă a seriozităţii, a profesionalismului şi a dorinţei solicitantului de a se angaja. Dacă poţi vino cu zece minute înainte şi reciteşte-ţi notiţele pe care le-ai pregătit. Ia contact cu locul unde se va desfăşura interviul, obişnuieşte-te cu el şi încearcă să te relaxezi.
- Fii pozitiv! Încearcă să fii amabil cu toată lumea, fă-i să se simtă confortabil, zâmbeşte. Răspunde la mâna întinsă de cel care ia interviul şi strânge-o cu fermitate. Arată că ai o atitudine profesională.
- Fii relaxat! Interviul este o conversaţie nu un interogatoriu. Şi cel din faţa ta vrea să facă o impresie bună. Stai de vorbă cu el, nu te îndepărta de la subiect, fă precizări dacă ţi se cer.
- Fii încrezător în forţele tale! Răspunde la întrebări cu voce clară şi priveşte în ochi intervievatorul. Fii atent şi entuziast !
- Nu fă comentarii negative la adresa foştilor angajatori! Vei crea o impresie negativă şi nu vor mai avea încredere în ceea ce spui.
- Ascultă ce ţi se spune! Comunicarea implică doi parteneri. Dacă vei vorbi mult nu vei mai observa ce este important pentru angajator.
- Reflectă înainte de a răspunde la o întrebare!
- Pune întrebări, dacă nu ai un raspuns pregătit. Atunci când nu eşti sigur de răspunsul pe care trebuie să-l dai, poţi răspunde, în replică, punând o întrebare. Dacă de exemplu eşti întrebat care este salariul pe care îl doreşti poţi răspunde „Da este o întrebare bună însă cât aţi plăti pentru cel mai bun candidat?
- Pune întrebările pregătite de acasă! Ele trebuie să reflecte orice informaţii despre firmă, loc de muncă, responsabilităţii raportate la poziţia pe care o doreşti în firma respectivă.
- Nu pune întrebări care pot provoca suspiciuni! Dacă vei întreba de exemplu „Se fac delegări în ţară, sunt absolut necesare?” Atunci intervievatorul va crede că nu este de dorit să te trimită într-o delegaţie. Prea multe întrebări legate de concediu de odihnă îl vor face pe angajator să creadă că este un interes mult prea mare pentru zilele libere plătite de firmă. Va trebui să explici motivul pentru care pui o astfel de întrebare.
- Convinge-l pe intervievator că îţi doreşti postul respectiv! Spune-i ce ai putea face pentru a veni în întâmpinarea nevoilor firmei sau oferă detalii despre cum ai procedat la locurile de muncă anterioare pentru a creşte eficienţa firmei. Îţi poţi exprima dorinţa de a ocupa postul respectiv şi punând întrebări despre responsabilităţile care îţi vor reveni, cu cine vei lucra, cui îi vei raporta rezultatele obţinute ş. a. m. d.
- Evită „limbajul trupului”! Verifică-ţi poziţia în mod regulat, nu oferi mesaje false din partea ta şi mai ales controlează-ţi nervozitatea sau tensiunea: muşcatul buzelor, atingerea feţei, zâmbete forţate, balansarea picioarelor, evitarea contactului vizual, pocnitul degetelor, frământatul mâinilor. Dacă eşti timid încearcă să-ţi controlezi emoţiile vorbind mai tare, susţinând contactul vizual, respirând adânc, imaginându-ţi situaţii relaxante etc.
- Fii sincer cu tine! Cei care te intervievează nu vor să te verifice decât dacă te suspectează de neseriozitate sau de „înflorituri”. Evită răspunsurile ipotetice, fă-le cât se poate de adevărate!
- Nu insista asupra greşelilor tale sau a îndoielilor tale! Cei din faţa ta vor fi tentaţi să adopte aceeaşi atitudine. Nu-ţi fă griji că nu vei apuca să spui totul, vei avea ocazia mai târziu!
- Evită răspunsurile prea scurte! După un şir de astfel de răspunsuri atenţia intervievatorului se va muta de la ceea ce spui tu la ceea ce te va întreba el. Însă în aceeaşi măsură fereşte-te de răspunsuri prea lungi care ar putea să plictisească.
- Nu aminti nume ale unor cunoştinţe cu influenţă! Este puţin probabil ca cei care te intervievează să fie impresionaţi că îl cunoşti pe directorul executiv al firmei; prestigiul şi statutul social sunt motive neadecvate în solicitarea unei slujbe.
- Exemplifică ceea ce spui! Doar aşa angajatorii se vor convinge că într-adevăr te caracterizează cele spuse.
- Fii entuziast! Înviorează-ţi răspunsurile cu afirmaţii de genul „îmi place la nebunie să…”
- Nu intra în panică dacă ai ezitări sau greşeşti! Acesta este un interviu şi este firesc să ţi se întâmple! Răspunsurile pregătite, fără nici o ezitare par de regulă false.  

4. 10 obstacole de trecut la un interviu

Şansele tale de a reuşi la un interviu ţin de 2 factori:
- Cât de clar stabileşte organizaţia angajatoare nevoile acesteia şi tipul de persoană căutată pentru a satisface aceste nevoi.
- Cât de bine înţelegi tu aceste nevoi şi care sunt abilităţile tale potrivite nevoilor organizaţiei.

Cu cât angajatorul are stabilite anumite tipare pentru tipul de persoana potrivită cu atât îţi va fi mai greu să convingi că eşti persoana ideală.
De fiecare dată când se fac angajări pentru un post, angajatorii sunt întotdeauna în căutarea „candidatului ideal”. Vor folosi frecvent această frază „Candidatul ideal va avea. . . va fi. . . ”. În această situaţie ţi se va reaminti că, de fapt, candidatul ideal nu există. Însă angajatorii pot face şi compromisuri, aceasta depinzând însă de urgenţa nevoilor organizaţiei respective în acel moment, dar depinde şi de gradul de profesionalism al candidaţilor.
De aceea nu trebuie să te descurajezi dacă nu îndeplineşti toate cerinţele postului respectiv. Citeşte-le, ia-ţi notiţe cu atenţie despre nevoile organizaţiei. Fii atent la cuvinte cum ar fi: „de dorit”, „de preferat”, dacă satisfaci 80% din aceste cerinţe atunci aplică pentru interviu.
În recrutarea posibililor candidaţi pentru postul respectiv CV-urile şi scrisorile de intenţie vor fi supuse atenţiei doar 60 de secunde. Însă în aceste 60 de secunde cel care recrutează va căuta motive, nu pentru care să fii acceptat la interviu ci pentru care să nu fii. Astfel, toţi aplicanţii care nu se potrivesc profilului vor fi eliminaţi.

Iată 10 dintre cele mai întâlnite obstacole care pot apărea la un interviu:

- Prezentarea săracă a candidatului;
- Depăşit de vârstă pentru poziţia respectivă;
- Cerinţa unui salariu prea mare/prea mic;
- Situaţii de eşec în CV-ul tău;
- Prejudecăţile angajatorului;
- Supracalificat pentru slujba respectivă;
- Lipsa experienţei candidatului;
- „Strângătorul de job-uri”;
- Prea tânăr pentru poziţia respectivă;
- CV-uri goale, neconvingătoare;
- Prezentarea săracă a candidatului

Prezentarea săracă a candidatului. Aşa cum modul tău de a te îmbrăca pentru un interviu este important aşa şi prezentarea ta în CV va reflecta personalitatea ta. Poţi avea toate calităţile necesare pentru job-ul respectiv dar dacă nu le vei prezenta în CV aşa cum trebuie, nu vei avea oportunitatea de a le vinde la un interviu. CV-ul tău este cel mai important document pe care-l vei scrie vreodată. În primele 60 de secunde în care se citeşte CV-ul tău, va avea loc aprecierea ta înainte de a fi citit primul cuvânt scris. Aceasta deoarece înainte de toate va fi apreciată calitatea hârtiei care a fost folosită. Dacă aceasta este de proastă calitate atunci CV-ul tău va ajunge în categoria celor „incerte” sau cu „semnul întrebării”. Nu este prea ştiinţific ceea ce se întâmplă dar raţiunea unui specialist de personal, cu mulţi ani de experienţă, are o anumită logică şi anume dacă aplicanţii se prezintă cu un CV scris pe o hârtie de proastă calitate – sunt zgârciţi în alegerea acesteia – atunci probabil prezentarea calităţilor personale va fi la fel de sărăcăcioasă şi aceasta reprezintă un avertisment pentru organizaţia angajatoare. Iată astfel primul obstacol de trecut înainte ca lupta să fi început!

De asemenea culoarea hârtiei, alta decât cea albă, va scoate din competiţie CV-ul tău, aceasta depinzând de tipul de job pentru care aplici. De exemplu dacă se caută o poziţie în domeniul marketingului ori publicitate ai o mai mare libertate în alegerea hârtiei pentru a ieşi în evidenţă ori a-ţi etala personalitatea fără însă a exagera.

Un alt mod de a nu te scoate din competiţia CV-urilor este ca CV-ul să îl împachetezi împreună cu scrisoarea de intenţie şi să le pui într-un plic A4, atunci când ţi se solicită prezentarea CV-ului prin poştă. Cel care face angajările poate avea o grămadă de plicuri pe birou, unul singur de mărimea A4. Este puţin probabil că îl va deschide tocmai pe al tău însă chiar dacă angajatorul nu va deschide personal plicurile, ceea ce vinzi tu nu va fi catalogat ca în cazul în care ai îndoi CV-ul şi scrisoarea de intenţie şi le-ai înghesui într-un plic obişnuit.

Un alt mod de a-ţi face o prezentare bună şi de a nu te scoate din competiţie este să scapi de ridicolul şi pretenţiosul termen „Curriculum Vitae”. Nu vinzi un Curriculum Vitae ci pe tine însuţi. Este mult mai bine să îţi scrii sus numele şi prenumele (îngroşat şi centrat pe pagină sus). CV-ul tău trebuie să fie cel mai bun exemplu al muncii de care eşti capabil. Dacă tu nu îţi acorzi respect pentru propria-ţi persoană, de ce ar face-o alţii? Nu trebuie să existe greşeli gramaticale ori de tipar. Dacă ţi-ai scris singur CV-ul atunci roagă pe cineva să ţi-l corecteze. Ai gijă la detalii. Scrie adresa corectă şi ai grijă ca numărul tău de telefon să fie de asemenea corect, scris cu toate numerele. Toate aceste detalii sunt importante pentru angajatori mai ales dacă acestea vizează şi anumite calităţi cerute de postul respectiv - atenţie, spirit de observaţie pentru detalii.

Înainte de toate, asigură-te că CV-ul tău este destul de clar. Câteodată CV-uri sunt catalogate ca fiind prea stufoase (prea detaliate). Evită să detaliezi, să îngroşi ori să subliniezi secţiuni ca: Nume, Adresă, Statut, Naţionalitate, Nr. de telefon. Sunt lucruri evidente. Nu îţi scrie CV-ul pe ambele părţi ale unei coli de hârtie – spaţiul contează aşa că mai bine foloseşte 2 coli de hârtie în loc să îngrămădeşti toate informaţiile pe o singură coală.

Nu trimite niciodată CV-ul cu o fotografie decât dacă aceasta ţi se cere, altfel angajatorii vor crede că vrei să-ţi pui în valoare aspectul fizic şi mai puţin abilităţile personale.

De reţinut:
1. Foloseşte întotdeauna hârtie A4 de bună calitate, albă, de minim 100 g/m2.
2. Scrie şi tipăreşte CV-ul folosind o imprimantă bună.
3. Scrieţi numele în centru sus pe pagină, nu scrie „Curriculum Vitae”.
4. Fără greşeli gramaticale sau de tipar.
5. Ai grijă la detalii.
6. Fii clar şi concis.
7. Introdu CV-ul într-un plic A4 (dacă trebuie expediat prin poştă).

Depăşit de vârstă pentru poziţia respectivă. Nu este credibil că vârsta ne poate împiedica să mergem la un interviu. Nimic nu este mai frustrant, ştiind că ai tot ce trebuie pentru a contribui la succesul unei firme dar că datorită vârstei nu eşti invitat la interviu. Aceasta mai ales că, după cum se ştie există o anumită corelaţie între vârstă şi performanţă. Într-adevăr, cel mai în vârstă este cel mai experimentat şi ca atare mai performant. În timpul aplicării şi al interviului apar într-adevăr probleme legate de vârstă, ele însă nu vizează vârsta ca atare ci prejudecăţile şi atitudinea angajatorului faţă de vârsta aplicantului. Această atitudine este reflectată chiar de candidaţi în aplicaţiile lor, unde negativismul este detectat imediat. De exemplu: „Deşi am depăşit vârsta pentru această poziţie. . . ”, o astfel de afirmaţie va arăta celui care citeşte CV-ul că aplicantul vede ca o problemă vârsta sa, şi chiar aşa se va întâmpla.

Îţi poţi scoate de asemenea din competiţie CV-ul dacă acorzi prea mare importanţă vârstei, statutului marital, numărului de copii, naţionalităţii – toate acestea nefiind relevante pentru poziţia pentru care aplici. Dar pentru că le-ai scos în evidenţă, recrutorul va fi obligat să le acorde atenţie şi astfel poate fi influenţat înainte să fi citit informaţiile relevante pentru tine.

Întotdeauna scrie data naşterii mai degrabă decât să-ţi scrii vârsta. Dacă vârsta este un detaliu important pentru slujba respectivă lasă-i pe angajatori să afle vârsta din CV-ul tău.

Există mai multe moduri în care vârsta poate fi prezentată în CV-ul tău: de exemplu, dacă ai „30 de ani de experienţă în industria grea” fapt de înţeles dacă încerci să scoţi în evidenţă experienţa ta profesională, ei bine, angajatorul imediat se va gândi imediat că probabil ai peste 50 de ani. Încercând să vinzi experienţa ta de-a lungul timpului aceasta devine o mare greşeală: pentru că această afirmaţie nu îi spune angajatorului cât de bun eşti ci doar de cât timp lucrezi. Poţi fi de asemenea victima propriei tale mândrii. De exemplu: poţi fi foarte mândru că ţi-ai petrecut o viaţă întreagă în industria navală dar aceasta va da de înţeles angajatorului că ai intrat deja în rutină şi nu te mai interesează să te dezvolţi personal.

Vârsta în sine nu constituie o problemă. Problemele apar atunci când îşi fac loc discriminarea şi percepţia vis-a-vis de vârstă a angajatorului. Avem tendinţa să considerăm pe cineva care a depăşit o anumită vârstă ca fiind în perioada de declin, fără entuziasm şi nici dispus să dezvolte instituţia respectivă.

De aceea cel mai bine ar fi să eviţi a da naştere prejudecăţilor şi discriminărilor angajatorului.

De reţinut:
- Niciodată nu-ţi cere scuze pentru vârsta ta.
- Niciodată nu face referiri la vârsta pe care o ai în CV-ul tău.
- Pune toate detaliile personale la sfârşitul CV-ului tău.
- Scrie « data naşterii » în loc de « vârstă » sau omite-le pe ambele.
- Niciodată nu-ţi vinde experienţa ta profesională prin anii pe care îi ai.
- Formează-ţi o imagine de sine tinerească.


Cerinţa unui salariu prea mare/prea mic. Întreaga arie a salariilor este presărată cu probleme şi capcane. În sectorul privat întotdeauna fii pregătit să negociezi salariul. Un salariu ori este negociabil ori este deja stabilit şi atunci singurul mod de a afla este să începi negocierile; însă fă-o cu grijă. Nu te grăbi „să-ţi tai creanga de sub picioare” înainte de a obţine jobul. A-ţi trece pretenţiile salariale în CV sau scrisoare de intenţie prezintă următoarele riscuri:
- angajatorii vor vedea că salariul oferit de actualul/ultimul tău job depăşeşte salariul pe care ţi l-ar putea da ei şi astfel vei fi scos din competiţie deoarece angajatorii nu se vor preta să ia pe cineva şi să-i acorde un salariu mult mai mic decât a avut anterior. De asemenea pot crede că te foloseşti de ei ca de o „pauză” – ca apoi să pleci cu un alt salariu în altă parte, astfel aceştia vor fi dezamăgiţi şi chiar vor regreta că ţi-au oferit un interviu.
- angajatorii pot vedea că actualul /cel mai recent salariu al tău este mai mic decât ar fi dispuşi să ofere ei. În acest caz s-ar putea să pleci din start cu un dezavantaj în negocierea salariului. Dacă salariul este negociabil vor folosi salariul tău actual ca punct de plecare în negocierea noului tău salariu.
- poţi oferi informaţii eronate despre veniturile tale. Aceasta se întâmplă atunci când salariul tău actual nu este un indicator corect al veniturilor tale. De exemplu: poţi beneficia de parcări gratuite, prânzuri gratuite, asigurări medicale, bonuri de masă, asigurări pe viaţă etc. - toate acestea completând pachetul total de remuneraţie de care beneficiezi. Astfel actualul tău salariul poate fi mai mare decât cel pe care ţi-l pot oferi noii angajatori însă pachetul total de remuneraţie pe care firma angajatoare ţi-l oferă depăşeşte cu mult salariul oferit.
- se poate întâmpla de asemenea ca salariul tău prezent să fie mult mai mic decât cel pe care ţi l-ar oferi ei, mai ales dacă nu îţi vor mai oferi şi alte avantaje. Atunci când obţii un interviu negocierea salariului este numai treaba ta între tine şi angajator.
- dacă chiar trebuie să declari actualul tău salariu în timpul aplicării atunci fă-o în scrisoarea de intenţie şi nu în CV.
- să renunţi la un salariu mare poate prezenta riscuri.
- dacă îţi schimbi direcţia carierei şi treci de la un salariu mare la unul tradiţional, de la tehnologia înalta la serviciile sociale atunci alegerea va fi a ta şi dacă această schimbare corespunde ambiţiilor tale profesionale este în avantajul tău însă dacă vei rămâne la acelaşi nivel al carierei şi accepţi un salariu mult mai mic decât cel actual, sigur vei fi nemulţumit în viitor.

De reţinut:
- Fii pregătit să-ţi negociezi salariul.
- Nu-ţi trece în CV niciodată salariul actual /anterior ori pretenţiile salariale.
- Gândeşte în termeni de remuneraţie nu de salariu (gândeşte-te şi la celelalte beneficii/avantaje).
- Evită să accepţi un salariu prea mic/mai mic decât cel actual.

Situaţii de eşec în CV-ul tău. Atunci când vei fi chemat la un interviu angajatorii vor dori sa vadă dacă ai avut eşecuri – acestea dacă sunt menţionate în CV-ul tău vor fi în dezavantajul tău. Nu toţi au curajul să vorbească despre eşecurile lor deşi acest fapt este firesc şi se poate întâmpla oricui. Eşecul este întra-adevăr o problema a echilibrului. De exemplu: eşecul unui examen nu este sfârşitul lumii. Însă dacă l-ai dat din nou şi l-ai trecut atunci înseamnă ca eşti o persoana hotărâtă şi nu dai uşor înapoi.
Cum „cu o floare nu se face primăvară” aşa nici un eşec nu te poţi considera o persoană ratată.
Un obiectiv ratat nu este sfârşitul lumii însă este interesant cum cel care-ţi va citi CV-ul îşi poate forma impresia că eşti un ratat prin afirmaţiile tale care ţie personal ţi se par chiar inocente.
De exemplu: Statut marital/civil: divorţat. Este surprinzător cum adesea oamenii trec astfel de chestiuni în CV-ul lor asta chiar la începutul CV-ului! Unii angajatori privesc divorţul ca pe un eşec personal şi care îţi poate afecta şi viaţa profesională. Deşi nu este corect, oamenii au prejudecăţi şi dacă cel care va citi CV-ul (nu neapărat) are prejudecăţi în legătură cu divorţul atunci prejudecata lui te poate afecta. Dacă încă eşti căsătorit – atunci spune-o; dacă eşti divorţat atunci spune „necăsătorit”; daca eşti separat de soţ / soţie dar eşti încă căsătorit atunci treci în CV-ul tău că eşti căsătorit.
Titulaturile job-urilor anterioare pot indica eşecul chiar dacă ţi-ai îndeplinit cu succes atribuţiile în fiecare dintre ele.
De exemplu: Prima slujbă – asistent supervizor.
A doua slujbă – supervizor.
A treia slujbă - asistent supervizor.
Deşi tu vei încerca să le explici motivele pentru care ai trecut de pe postul de supervizor pe cel de asistent supervizor angajatorul, va crede că deşi ai fost promovat nu ai făcut faţă responsabilităţilor.
De asemenea anumite titulaturi de joburi pot însemna ceva într-o companie şi altceva într-o altă, astfel nu ezita în a schimba vechile titulaturi dacă eşti convins ca acestea vor crea impresii greşite noilor angajaţi, eventual poţi explica în cadrul interviului schimbările care au intervenit pe parcurs în cariera ta.

Prejudecăţile (discriminările) angajatorului. Chiar dacă recunoaşteţi ori nu, toţi avem prejudecăţi. Judecăm oamenii după vârsta lor, sex, aparenţe, etc. Prejudecăţile apar de cele mai multe ori la un interviu, dar există o parte anume a CV-ului care poate avea o influenţă mult mai puternică asupra angajatorilor decât ar crede aplicanţii. Această este secţiunea pe care o putem numi „hobby” sau „interese”. Depinde de tine să decizi importanţa unei astfel de secţiuni dar dacă te hotărăşti să o incluzi în CV-ul tău, ai grijă deoarece judecăm oamenii după obiceiurile lor sociale şi interesele exterioare. Unii angajatori sunt interesaţi de activităţile exterioare muncii lor deoarece astfel îşi fac o părere asupra persoanei. Din păcate, în aceeaşi măsură acestea pot alimenta prejudecăţile angajatorilor. Mai mult, un angajator poate spune ca nu ar alege să cheme la interviu o persoană care a ales golful şi pescuitul ca interese. Explicaţia ar fi ca ambele activităţi cer mult timp şi sunt incompatibile cu angajamentul ce se cere într-o slujbă full-time.
Unele prejudecăţi izvorăsc din experienţă şi dacă un angajator a avut o experienţă negativă cu un angajat care pleca devreme de la serviciu atunci angajatorul va ţine cont de această experienţă în selectarea personalului. De asemenea o listă cu interese personale poate fi plictisitoare. Mulţi aplicanţi scriu despre un interes personal nu pentru că i-ar caracteriza ci mai degrabă pentru că nu le vine altceva în minte (nu se pot gândi la altceva). Acest fapt este ridicol iar un bun intervievator va verifica aceste interese la un interviu şi va demonstra că este o minciună.
„Cititul” este un exemplu tipic în acest sens. Doar dacă cauţi un job ca editor, revizor de carte sau corector, acest interes va indica potenţialul tău celui care te angajează. Mulţi angajaţi şi-au pierdut credibilitatea la un interviu datorită inabilităţii lor de a-şi stabili interesele. Dacă vei trece la secţiunea de interese „cititul” atunci fii pregătit să fii întrebat „care este autorul tău preferat?” sau „ce citeşti în acest moment?”. Dacă această secţiune a CV-ului se dovedeşte a fi o hibă atunci se poate ca şi restul CV-ului tău să fie catalogat ca atare.
De asemenea combinaţia intereselor tale poate influenţa pe cel care-ţi citeşte CV-ul (în bine sau în rău).
De exemplu următoarea combinaţie: Cititul. Filatelia. Ascultatul muzicii.
Nu este nimic necesar greşit cu unul dintre aceste interese, însă dacă angajatorul caută o persoană care să fie un bun membru în echipă atunci aceste interese nu îl vor avantaja deloc. Toate aceste interese solitare ar duce la ideea că aplicatul este un singuratic, o persoană retrasă, căreia îi place mai mult lucrul individual şi în acelaşi timp pot descrie o persoană pasivă, care în cazul în care una dintre cerinţele postului respectiv este dinamismul nu ar putea constitui un avantaj pentru persoana respectivă. De exemplu: Handbal. Hochei. Înot.
Din nou nu este nimic greşit cu unul dintre aceste interese. Această persoană este probabil un bun coechipier şi probabil se potriveşte profilului însă lipsa culturii îl poate caracteriza ca pe un filistin (duşman al culturii), de importanţa căruia depind prejudecăţile celui care citeşte CV-ul dar şi de specificul poziţiei pentru care aplică.
Cititul. Decoraţiile interioare. Ascultatul muzicii. Dacă ar exista o scală Richeter pentru a măsura plictiseala atunci această combinaţie ar ajunge la 9. Aşa ca nimic nu l-ar mai salva în a fi catalogat ca un om obişnuit care nu are un CV interesant.
Căţăratul. Zborul cu aeroplanul. Paraşutismul. O astfel de persoană va fi întrebată dacă nu a avut probleme de sănătate ca urmare a practicării acestor sporturi. Aminteşte-ţi că angajatorul investeşte bani în tine şi nu îşi permite ca investiţia sa se năruie datorită intereselor tale personale. Dacă tipul job - ului cere astfel de aptitudini: cascador într-un film, pilot, atunci interesele îl vor ajuta pe candidat, însă dacă se caută poziţia de manager, reprezentant de vânzări, ţine astfel de interese pentru tine, măcar până treci de interviu.
Cum toate secţiunile din CV sunt importante: realizări, abilitaţi, orice altceva ce vei scrie în secţiunea interese poate fi în avantajul tău ca persoană.
Membru în conducerea şcolii. Reprezentant al studenţilor. Conducător al unei organizaţii studenţeşti. Toate acestea oferă o imagine completă a personalităţii tale implică existenţa unui anumit tip de calităţi folositoare, cum ar fi: deschis pentru comunitate, cu iniţiativă, un bun conducător, spirit de echipă, o persoană activă mai degrabă decât o persoană pasivă. Chiar dacă recrutorul nu va ajunge la o astfel de concluzie (din lipsa percepţiei sau a timpului) acestea pot constitui toate calităţile/abilităţile pe care le poţi vinde la un interviu. Ele pot fi dovada care poate susţine alte abilităţi sau experienţa din CV-ul tău sau pot compensa lipsa acestora din CV.
Întrebarea pe care trebuie sa ţi-o pui este: sunt destul de interesante activităţile mele pentru a-mi creşte şansele de a obţine un interviu sau mă pot împiedica în aceasta. Dacă acestea nu te ajută în a te vinde, lasă-le deoparte.

De reţinut:
- Include în CV-ul tău doar acele interese care te ajută în a te vinde;
- Fii conştient că interesele sale pot proiecta şi alte calităţi personale;
- Cât de relevante sunt interesele tale pentru tipurile de joburi pentru care aplici?
- Interesele tale sugerează abilităţi transferabile.

Supracalificat (prea calificat pentru un slujba respectivă). Să fii perceput ca fiind prea calificat pentru un job este mult mai frustrat decât să nu fii suficient de bun. Dacă nu eşti îndeajuns de calificat/experimentat pentru un job, în mod normal vei primi o scrisoare de respingere însă dacă eşti prea bun trebuie să obţii o explicaţie în acest sens. Dacă au refuzat să-ţi acorde un interviu şi simţi că motivul pentru care au făcut-o este că eşti supracalificat atunci ar trebui sa-ţi pui 2 întrebări:
Au dreptare când spun că sunt supracalificat pentru această poziţie?
Se înşeală sau m-am supravândut?
Dacă răspunsul la prima întrebare este „Da” atunci angajatorul ţi-a făcut o favoare. Reprezinţi o ameninţare pentru poziţia angajatorului şi vei fi scos din competiţie. Şi chiar dacă ai coborî pretenţiile tale privind poziţia respectivă, îţi va fi greu să-i convingi pe angajatori că vei renunţa la un anumit statut şi vei accepta alte responsabilităţi. În primul rând se vor gândi că după câteva luni te vei plictisi de jobul tău şi vei căuta noi provocări în altă parte. În al doilea rând prezenţa ta s-ar putea să devină inconfortabilă sau chiar o ameninţare.
Desigur, poate că nu vrei să accepţi o slujba sub calificările tale dar nu ai încotro. O slujbă proastă este aceea care îţi dă un salariu mic şi/ori nu-ţi oferă oportunitatea de a-ţi dezvolta o carieră. Dacă vei accepta una din aceste opţiuni ori ambele atunci sigur îţi vei crea probleme singur. Dacă eşti sigur că nu eşti supracalificat şi îţi doreşti slujba respectivă, mai uită-te încă o data pe CV-ul tău. Să te „supravinzi” este la fel de periculos ca atunci când nu te vinzi suficient dar mult mai greu de identificat (mai ales pretenţiile salariale şi statutele pentru care aplici). Fii pregătit să modifici statutele dorite atât ascendent cât şi descendent dacă tu crezi că nu sunt alese corect pentru poziţia aplicată. În ultimii 10 ani anumite titulaturi s-au transformat şi s-au modificat. De exemplu: consultant, executiv, director. Slujba ta actuală se poate intitula „ director operativ” dar aceasta îi poate speria pe mulţi pentru că angajatorul caută o persoană potrivită pentru poziţia de „manager executiv” chiar dacă responsabilităţile sunt aceleaşi, titulatura este diferită. Din ce în ce mai mult, angajatorii dau angajaţilor titulaturi fanteziste pentru a-i motiva dar care în esenţa sunt aceleaşi cu vechile titulaturi. Ce trebuie să faci tu este să punctezi bine ceea ce vinzi însă fără a exagera.
A avea prea multe calificări poate constitui de asemenea un obstacol ca şi atunci când ai avea prea puţine. Acestea ar constitui o justificare pentru a le pune mai degrabă la sfârşitul CV-ului decât la începutul acestuia, excluzând cazul în care va trebui să te angajezi în armată şi eşti calificat corespunzător pentru asta. Pentru această slujbă ar fi bine să-ţi treci gradul la care ai ajuns.
Aplicanţii care caută poziţii ştiinţifice, tehnice, academice sunt expuşi la pericolul de a fi percepuţi ca fiind „supracalificaţi” de către angajatori. O astfel de percepţie apare deseori (de cele mai multe ori) datorită obsesiei acestora pentru detalii privind echipamentele folosite. Acestea deşi sunt detalii importante, atât de importante în anumite cazuri încât câştigarea unui interviu poate depinde de specificarea acestora), trebuie să nu invadăm CV-ul nostru cu ele.
Cursurile de perfecţionare pot compromite o aplicaţie de asemenea. Nu este uzual pentru aplicanţi să includă în CV-ul lor o listă a cursurilor de perfecţionare realizate în cadrul locurilor de muncă anterioare. Aceasta nu reprezintă neapărat un obstacol în a obţine un interviu deoarece multe dintre aceste cursuri sunt folositoare şi furnizează o experienţă suplimentară. Astfel, mulţi angajatori vor fi încântaţi de faptul că nu vor mai fi nevoiţi să trimită aplicantul la un curs de perfecţionare însă se poate întreba care este timpul efectiv petrecut la locul de muncă. Dacă ai absolvit cursuri profesionale şi eşti tentat să le treci în CV-ul tău atunci înainte de a le trece în CV întreabă-te dacă sunt relevante şi importante pentru poziţia pentru care aplici.

De reţinut:
- Întreabă-te dacă nu cumva ai coborât standardele.
- Nu menţiona salariul dorit.
- Ai grijă la preferinţele titulaturilor.
- Nu scrie toate activităţile ori cursurile care nu au legătură cu poziţia aplicată.

Lipsa experienţei candidatului. Lipsa experienţei care ar rezulta dintr-un CV este nici mai mult nici mai puţin rezultatul faptului că nu ai ştiut sau nu ai vândut ceea ce trebuia. Recrutorii de obicei atunci când citesc un CV caută în primul rând experienţa trecută şi prezentă care ar putea îndeplini cerinţele societăţii respective. De cele mai multe ori CV - urile necorespunzătoare au tendinţa de a atrage atenţia asupra aspectelor irelevante. De exemplu: mulţi angajatori anteriori.
Astfel un spaţiu destul de preţios este ocupat cu strategiile, achiziţiile, restructurările şi reorganizările angajatorilor anteriori, care pot fi interesante pentru angajator dar nu sunt relevante pentru poziţia pentru care aplici. În plus, acordând prioritate informaţiilor despre locul de muncă anterior, vei umbri potenţialul tău în faţa angajatorilor – îţi pot acorda un interviu pentru a afla mai multe despre firmele competitoare dar vei plăti pentru indiscreţia ta.
Irelevanţa poate apărea şi în cazul în care ţi-ai schimbat jobul dintr-un tip de industrie în altul. Doar pentru că ai experienţă în vânzarea unui anumit tip de produse nu este neapărat relevant pentru poziţia pe care o vrei. De exemplu: vânzare de tv şi radio.
Factorul comun şi relevant este că ai vândut cu succes produse de consum aşa că „produse de consum” acest cuvânt ar trebui sa apară în CV- ul tău şi nu referirea la produsele în sine. Fereşte-te să faci referiri la acestea deoarece angajatorul ar putea găsi următorul motiv pentru a te scoate din competiţie „noi nu vindem astfel de produse aşa că totul este irelevant”.
Dacă ai experienţă relevantă în raport cu cerinţele angajatorului, fii clar şi concis. Nu te ascunde în spatele unor cuvinte care sună bine în faţa unui angajator dar care nu au relevanţă pentru angajator: „deschis”, „implicat”, „mă descurc în a” vei fi întrebat „cât de deschis eşti?”, „cum te-ai implicat?”, „cum te-ai descurcat cu problemele clienţilor?” dacă le-ai rezolvat „cum ai făcut acest lucru?”, „ce abilităţi sunt necesare în rezolvarea lor?”.
Dacă slujba potrivită este aceea care-ţi permite să-ţi dezvolţi o cariera atunci prin definiţie înseamnă că îţi va oferi ceva nou aceasta înseamnă că va trebui să ai noi responsabilităţi care-ţi vor furniza noi experienţe, care la rândul lor îţi vor dezvolta noi abilităţi şi oportunitatea de a achiziţiona noi capacităţi. Poate că tu cauţi o poziţie pentru care nu ai experienţa cerută (deşi ai abilităţile necesare). Privind lucrurile din alt punct de vedere, dacă aplici pentru o poziţie pentru care nu ai experienţa cerută e clar că nu eşti pe drumul cel bun. Nu trebuie să-ţi faci griji din cauza lipsei de experienţă în domeniul respectiv atâta timp cât poţi vinde experienţa pe care o ai. Când vei obţine interviul, chiar vei susţine lipsa experienţei din munca ta.
De exemplu:
Recrutorul: „Avem nevoie de o persoană cu experienţă în lucrul cu publicul - nu o aveţi, nu-i aşa?
Aplicantul: „Mă tem că nu”.
În nici un caz nu trebuie să răspunzi aşa, pentru că astfel vei confirma aşteptările angajaţilor. Va trebui să spui:
„Ei bine, într-un fel acesta este motivul pentru care mă aflu aici. Sunt sigur că am abilităţile necesare, cerute de aceasta poziţie şi sunt pregătit să îmi asum responsabilităţile cerute de post. Am încredere că posed calităţile personale pentru a-mi face munca cum trebuie”. Prin aceste cuvinte reasiguri angajatorul că, în ciuda lipsei tale de experienţă, eşti încrezător în forţele tale, ai entuziasm, ai abilităţile şi dorinţa de a îndeplini nevoile firmei respective. În mod clar nu-ţi este frică de responsabilităţi.
Vei scoate în evidenţă aspecte relevante ale experienţei tale anterioare dacă vei acorda prea mare importanţa poziţiilor anterioare. Angajatorii sunt interesaţi de ceea ce ai făcut în ultimii ani: cu cât vei merge mai în trecut cu atât mai puţin relevantă va fi experienţa ta. Este de ajuns să scrii numele angajatorului, poziţia şi data ultimelor joburi pentru că cea mai recentă experienţă profesională este şi cea mai relevantă acordându-i prioritate. Astfel evoluţia ta profesională trebuie să fie în ordine cronologică şi trecută descrescător de la cea mai recentă la cea mai veche slujbă a ta.
Într-adevăr lipsa experienţei relevante îţi poate diminua şansele să obţii un interviu şi adesea ori ai experienţa suficientă pentru poziţie ori nu. Însă candidaţii eşuează la această secţiune nu pentru că nu au experienţa suficientă ci datorită faptului că nu ştiu s-o vândă aşa cum trebuie pe cea pe care o au.

De reţinut:
- Nu vinde experienţă irelevantă.
- Nu-ţi vinde angajatorii anteriori.
- Fii concis şi clar, fără descrieri vagi.
- Vinde experienţa pe care o ai – nu pe cea care-ţi lipseşte.
- Descrie-ţi poziţiile anterioare în ordine cronologică descrescătoare.

 

„Strângătorul de joburi”. A-ţi schimba angajatorii din 3 în 3 luni sau din 5 în 5 luni nu-ţi va afecta neapărat viitorul profesional. Managementul carierei personale se referă la mişcările potrivite la timpul oportun din motive corespunzătoare pe care r trebui să le facem în cariera noastră.
Dacă eşti destul de norocos şi rămâi la acelaşi angajator, ai grijă de experienţa ta, nu intra în rutină, învaţă noi abilitaţi şi stabileşte-ţi noi obiective. Aceasta nu este întotdeauna posibil. Dacă cariera ta nu se dezvolta destul de repede cu actualul tău angajator trebuie să preiei controlul acesteia şi să fii destul de hotărât să-ţi realizezi obiectivele în altă parte.
A rămâne pe aceeaşi poziţie mai mult de 5 ani, îţi poate cauza în viitor. Posibilii tăi angajatori vor crede că de fapt cariera ta profesională şi-a încetat dezvoltarea acum ceva timp şi ai intrat în rutină – opusul direct al managementului carierei personale.
Chiar dacă ai schimbat mai mulţi angajatori în mod regulat nu vei fi criticat ca un „strângător de joburi” doar dacă se dovedeşte că nu există nici o logică între mişcările pe care le-ai făcut în cariera ta. În acest caz vei fi catalogat de angajatori ca fiind nesigur, dezorientat, indecis, ca şi cum te-ai învârti într-un cerc din care nu mai ştii să ieşi. O astfel de critică ar fi desigur nedreaptă. Dar nu toţi sunt norocoşi să aleagă profesia potrivită după terminarea şcolii – alţii merg în direcţii destul de variate, cu mai puţine responsabilităţi.
Strângătorul de job-uri” este identificat în momentul în care joburile pe care le-a avut demonstrează că nu există nici o legătură între ele. Dacă te numeri printre aceştia nu dispera, pur şi simplu nu ai găsit modalitatea prin care să-ţi valorifici abilităţile şi potenţialul tău latent. Din punct de vedere practic nu ai prea multe posibilităţi de a explica în CV de ce nu ai găsit această cale, astfel că într-un fel sau altul vei fi nevoit să explici angajatorului unde ai lucrat, ce ai făcut şi când ai făcut.
Cu cât ai avut mai multe schimbări în cariera ta (logice ori nu) cu atât mai mult va fi catalogat CV- ul tău ca fiind încâlcit şi fără sens. În mod obişnuit avem tendinţa să scriem în CV datele la care am fost angajaţi în stânga paginii. Pentru că citim de la stânga la dreapta, datele sunt primele pe care le vedem. Astfel, datele pot crea confuzie şi pot distrage atenţia de la informaţiile importante. Un CV câştigător are scrise datele în partea dreaptă a paginii. Astfel, va ieşi în evidenţă mai degrabă ce ai făcut decât când ai făcut.
Ai grijă când le vei explica angajatorilor motivele pentru care ai părăsit job-urile anterioare. Dacă vei fi nevoit să o faci în timpul aplicaţiei asigură-te că motivele pentru care ai plecat de la un anumit angajator nu-ţi vor afecta aplicaţia. Evită să menţionezi motive cum ar fi: conflicte de personalitate ori alte motive negative.
Fii precaut când vei include secţiunea „obiective” ori „poziţia dorită” în CV. Nu este nimic greşit în a menţiona aceste secţiuni în CV-ul tău însă având în vedere faptul că ai desfăşurat atâtea activităţi destul de diferite îi va fi greu angajatorului să creadă ca într-adevăr ai urmărit un obiectiv prin slujbele pe care le-ai desfăşurat. Dacă într-adevăr ai un obiectiv care se potriveşte oricărei situaţii din CV–ul tău, scrie-l dar s-ar putea să fie catalogat ca fiind vag şi nefolositor.
Pentru faptul că un „strângător de joburi” este semnul unei persoane care în trecut nu a avut un obiectiv clar, ar bine sa compensezi acest neajuns specificând care este obiectivul tău în prezent. Aceasta va încuraja angajatorul să gândească că: „acum pare să ştie ce vrea chiar dacă în trecut nu a ştiut”.
Un mod de a minimaliza riscul de a fi catalogat „strângător de joburi” este să foloseşti stilul funcţional de CV. Astfel, vor ieşi în evidenţă abilităţile tale înainte ca ei să observe joburile pe care le-ai avut.

De reţinut:
- Pune toate datele în partea dreaptă a paginii;
- Nu explica motivele plecării;
- Formulează-ţi un obiectiv prezent clar;
- Foloseşte CV-ul funcţional.

Prea tânăr pentru jobul respectiv. Fiind considerat prea tânăr este la fel de anacronic ca fiind considerat depăşit de vârstă. Este lipsit de sens: ori eşti suficient de competent să desfăşori o anumită activitate ori nu eşti.
Lipsa cunoştinţelor sau a abilităţilor pot cataloga aplicanţii tineri ca fiind incompetenţi dar nu şi din perspectiva vârstei. Anumite joburi într-adevăr cer un anumit nivel al maturităţii. Oricum, problemele pot apărea datorită faptului că anumiţi angajatori, datorită prejudecăţilor şi ideilor preconcepute nu cred că maturitatea poate exista şi la o persoană tânără. În timpul unui interviu, un tânăr aplicant poate şterge aceste prejudecăţi şi chiar schimba percepţia persoanei respective, dar nu va putea schimba din nefericire şi rezultatul interviului.
Odată ce ai intrat într-o organizaţie care caută promovarea este mai uşor de schimbat percepţiile celorlalţi vis-á-vis de capacităţile unui tânăr – obţinerea de rezultate fiind cea mai bună dovadă în acest sens.
Dacă îţi lipseşte maturitatea / abilităţile necesare pentru un anumit job atunci toate acestea vor reieşi din scrisoarea ta de intenţie şi din CV-ul tău. Însă dacă posezi maturitatea şi abilităţile necesare unui anumit post atunci nu-ţi rămâne decât să le scoţi în evidenţă în CV-ul tău cât mai bine. Asta nu înseamnă că trebuie să te referi la vârsta ta ci să ai încredere în posibilităţile tale şi să proiectezi o imagine de sine cât mai pozitivă şi încrezătoare. Această problemă a tinerilor aplicanţi apare doar atunci când persoana care aplică este lipsită de motivaţie şi îi lipseşte convingerea că este o persoană matură, gata să-şi asume responsabilităţi.

CV -uri goale, neconvingătoare. Un astfel de CV este cel care nu spune nimic cititorului – sau cel puţin nu spune prea multe şi ar putea încuraja cititorul să te cheme la un interviu. De fapt este o combinaţie a tuturor problemelor pe care le poate întâmpina un candidat în obţinerea unui interviu. Un CV convingător ar trebui să lanseze următorul mesaj: „Uită-te pe mine, merit să fiu citit!”
Un CV neconvingător ar transmite următorul mesaj „aplic dar sunt conştient de faptul că nu am prea multe şanse – oricum veţi avea ocazia să-mi spuneţi cât de deplorabil sunt”. De aceea ar trebui sa te supui unei analize sincere. Te va ajuta sa afli cine eşti şi ce nevoi ai, abia apoi vei reuşi să înţelegi nevoile angajatorilor şi ale companiei respective. Foarte multe aplicaţii abundă de expresii cum ar fi :„aş vrea să” sau „sunt în căutarea”, toate acestea plictisesc recrutorul şi îl fac să creadă că eşti o persoană obişnuită care urmează nişte reguli şi atât, iar creativitatea lipseşte cu desăvârşire.
Angajatorii serioşi vor fi interesaţi desigur de nevoile tale, de linia carierei şi de salariul pe care îl soliciţi. Însă toate acestea îl vor interesa doar în momentul în care îi vei convinge că ai ceva de oferit. CV-urile neconvingătore nu duc la astfel de semnale. Recrutorul va urmări doar să găsească persoana potrivită pentru jobul respectiv, nu o interesează că tu nu ştii să te vinzi chiar dacă ai multe de oferit.
În mod cert, nu este de ajuns să scrii o scrisoare de intenţie plăcută – nu are nici o relevanţă pentru interviu dacă tu nu ai calităţile pe care le pretinzi în ea. Cel care o va citi are nevoie de fapte pentru a le prezenta angajatorului ca apoi să poată spune „cred că ar trebui să chemăm la interviu această persoană”.

5. Întrebări frecvente/posibile la un interviu

„Vorbeşte-mi depre tine!”

Îţi va fi pusă această întrebare pentru a vedea dacă te poate angaja sau nu. Pentru a vedea dacă poţi trece interesele lui înaintea celor personale. Pentru a cunoaşte puţin antecedentele tale. Răspunde în propoziţii scurte, despre educaţia ta, realizările şi obiectivele profesionale. Descrie calificările pe care le-ai dobândit, experienţa ta în domeniu cât şi contribuţia pe care ai putea să o aduci la eficienţa firmei. Nu include în discuţie amănunte din viaţa personală, discuţia poate lua un alt curs şi vei regreta apoi. Foloseşte-te de această ocazie ca să le reaminteşti de ce eşti atât de potrivit şi de calificat pentru slujba respectivă. Vorbeşte despre motivaţia ta, despre cât de mult îţi doreşti acest post şi calităţile pe care ar trebui să le aibă orice candidat pentru această slujbă şi tu le posezi.

„Care este experienţa ta de muncă?”

Vei fi întrebat aceasta pentru a afla dacă vei putea face faţă acestui tip de muncă la noul tău loc de muncă. Dacă ai mai făcut acel gen de muncă, arată unde şi ce realizări ai avut, eventual aminteşte-le diplomele ori distincţiile pe care le-ai obţinut. Dacă ai mai făcut ceva asemănător, menţionează-ţi competenţele şi indică postul care te interesează şi faptul că eşti dispus să înveţi. Dacă nu ai mai făcut aşa ceva, menţionează calităţile şi competenţele care te vor ajuta să acoperi domeniul pentru care te-ai prezentat la interviu.

„De ce doreşti să lucrezi aici?” sau „De eşti interesat să lucrezi în firma noastră?”

Este una dintre cele mai importante întrebări, aşa că răspunde cu entuziasm şi clar. Motivează angajatorului interesul pe care îl ai pentru firma respectivă. Trebuie să arăţi ce cunoştinţe ai despre firmă (reputaţia ei, serviciile oferite, clienţi), locul de muncă, poziţia pe care urmează să o ocupi, domeniul de activitate al firmei dar şi că eşti o persoană motivată. Scopul acestei întrebări este acela de a verifica ce cunoşti şi ce îţi place în legătură cu firma şi dacă vei fi motivat să rămâi acolo, dacă compentenţele tale corespund exigenţelor firmei.

„De ce ai părăsit vechiul loc de muncă?”

Prin această întrebare, cel care ia interviul doreşte să cunoască dacă au fost probleme la vechiul loc de muncă. Dacă nu au fost conflicte sau situaţii stânjenitoare la fostul loc de muncă, se specifică motivul, cum ar fi mutarea întreprinderii în alt oraş, sau în cealaltă parte a oraşului, falimentul, întreruperea temporară a muncii, imposibilitatea de a avansa sau de a învăţa lucruri noi, dorinţa de a munci într un loc de muncă mai potrivit abilităţilor profesionale dobândite, reducerea de personal. În situaţiile în care au fost probleme, este recomandabil să se spună cinstit care au fost acestea, deoarece astfel se demonstrează asumarea responsabilităţii pentru cele întâmplate şi că s a învăţat din greşeli. Problemele avute sau prezente încă trebuie explicate, dar nu se descriu foştii şefi în termeni negativi. Se poate spune că a fost o experienţă din care s a învăţat ceva, care, însă nu va afecta munca în viitor.

„Care sunt calităţile tale?”

Ţi se va pune o astfel de întrebare pentru a determina motivele pentru care firma ar putea să te angajeze. Pentru a vedea dacă te cunoşti pe tine însuţi, dacă ai încredere în tine şi dacă eşti candidatul ideal pentru acel post. Subliniază faptul că, în afară de competenţele profesionale, în afară de elementele formative şi de experienţă, ai şi calităţi legate de postul respectiv: entuziasm, flexibilitate, eficacitate. Dă exemple legate de aceste calităţi. Dacă ai suficiente informaţii despre firmă sau companie, vei fi capabil să ţi imaginezi care sunt valorile şi abilităţile căutate de firmă. O reflectare prealabilă asupra lor facilitează prezentarea unor exemple prin care poţi demonstra că le ai.

„Care sunt defectele tale?”

Vei fi chestionat astfel pentru a determina dacă eşti inapt să ocupi postul, datorită unui lipse de experienţă sau formare, sau din alte motive: relaţii interpersonale proaste, refuz de a urma ordinele, atitudinea negativă etc. Fii pozitiv! Începe astfel „ cred că este important să respecţi detaliile, să-ţi satisfaci clientul . . . Mă străduiesc să fiu răbdător, diplomat sau ferm în astfel de situaţii” descrie fără să accentuezi punctul tău slab.

Cu abilitate se poate prezenta un defect ca pe o calitate. De exemplu, se poate spune „îmi fac prea multe probleme despre munca mea. Uneori lucrez până târziu pentru a mă asigura că totul este bine făcut”. Dacă nu-ţi vine în minte nici un punct slab, spune-i intervievatorului.

 „Preferi să lucrezi singur sau cu alţii?”

Răspunsul ideal trebuie să reflecte flexibilitatea, cu condiţia să fie cinstit, adică solicitantul să aibă această însuşire. Cea mai bună soluţie este de a se da exemple prin care este descris modul în care s a făcut faţă ambelor situaţii.

„Care sunt planurile tale de viitor?” sau „Care sunt obiectivele tale profesionale?”

Pentru a vedea dacă vei rămâne fidel firmei. Prin această întrebare, cel care ia interviul doreşte să ştie în ce măsură sunt compatibile planurile candidatului cu scopurile firmei. Pentru a şti ceea ce vrei într-adevăr. Pentru a vedea care sunt planurile de carieră, dacă obiectivele tale sunt compatibile celor ale întreprinderii. Leagă răspunsul de locul de muncă, punând accent pe firmă. Menţionează că vrei într-adevăr să faci carieră în acel domeniu.

Este bine să reiasă din cele spuse ambiţia, dorinţa de perfecţionare şi că s au planificat câteva aspecte ale viitorului profesional. Este cu atât mai bine dacă se aminteşte despre dorinţa de a învăţa mai mult, de a avea performanţe mai bune, dar atenţie la descrierea cât mai concretă a modului în care vor fi atinse scopurile.

„Poţi lucra în condiţii de stres sau având termene scurte?”

Pentru a şti cum reacţionezi la presiuni şi cum le poţi face faţă. Dă exemple pertinente despre capacitatea ta de lucru sub presiune. Descrie ceea ce consideri a fi presiune normală pentru acest gen de lucru pe care îl vei face. Dacã nu poţi lucra sub presiune, spune măcar una dintre calităţile tale: rigoare, jovialitate, punctualitate şi menţionează că ai dori să cunoşti detaliile înainte şi că vei lucra mai bine într-o astfel de situaţie.

„Ce faci într-o anume situaţie?”

Pentru a evalua capacitatea de răspuns la întrebări neaşteptate, a evalua aptitudinea de a fixa şi rezolva probleme concrete. Pentru a cunoaşte experienţa practică pe care o ai. Pentru a vedea dacă cunoşti politica firmei şi legislaţia. Menţionează că eşti dispus să urmezi liniile generale ale firmei şi să consulţi şeful al nevoie. Descrie o situaţie asemănătoare în care ai găsit soluţia. Descrie experienţa, competenţele şi calităţile pe care le-ai dobândit în situaţii asemănătoare.

 „Care sunt hobby urile tale?” sau „Faci vreun sport?”

Răspunsul la această întrebare poate confirma o similitudine între deprinderile profesionale şi cele extraprofesionale.

Alte întrebări posibile

- Ar fi greu de prevăzut toate întrebările pe care interlocutorul vi le-ar putea pune. Cea mai mare parte dintre aceştia au motive şi criterii de selecţie destul de precise.
- Iată aici o serie de întrebări care apar în majoritatea interviurilor. Răspunde la fiecare în câteva linii.
- Ce vă face să credeţi că v-ar plăcea să lucraţi pentru firma noastră?
- Care a fost ultimul loc de muncă?
- Care au fost responsabilităţile dv. ? Ce făceaţi la acel de loc de muncă?
- De ce l-aţi părăsit?
- Sunteţi gata să faceţi ore suplimentare?
- Care sunt inconvenientele meseriei dv. ?
- Cu ce puteţi contribui la eficienţa firmei ?
- Care vă sunt proiectele de viitor?
- Ce vă motivează să doriţi exact acest post?
- Cum v-a fost apreciată munca de către şefi şi colegi?
- Ce activitate desfăşurată v-a plăcut cel mai mult?
- Credeţi că experienţa acumulată vă permite să vă asumaţi responsabilităţi mai mari?
- Cum vedeţi candidatul ideal?
- Ce salariu aţi dori?
- Care sunt cele 5 calităţi care vă descriu cel mai bine?
- Care a fost cea mai mare greşeală din cariera DVS. de până acum?

Întrebările puse de solicitant
La cele mai multe interviuri, solicitantul va fi rugat să răspundă la întrebările puse de către cel care ia interviul. Este o ocazie foarte bună pentru candidat să descopere cât mai multe lucruri despre condiţia de angajat al firmei, iar pentru cel care ia interviul să evalueze candidatura sa pentru locul de muncă scos la concurs.

Din modul în care solicitantul pune întrebări, intervievatorul extrage informaţii care aduc o contribuţie importantă în decizia de angajare. Pentru a reuşi în această încercare, candidatul are nevoie de o pregătire anterioară.

Se pregătesc cinci întrebări „bune”: despre locul de muncă, firma/ întreprinderea, domeniul de activitate sau profesia, programul de lucru, termenele de predare a lucrărilor. Întrebările vor reflecta interesul pentru aceste subiecte şi faptul că solicitantul a citit sau s a gândit la acestea. De exemplu, se poate începe cu următoarea întrebare: „Am citit în ziarul . . . că …. Mă întreb dacă acest fapt nu va avea un anumit efect asupra firmei dv. ”

Nu se întreabă numai despre o singură temă. Cei care pun astfel de întrebări nu sunt consideraţi nişte buni candidaţi. Teme posibile de abordat: responsabilităţile pe care le veţi avea, mediul concurenţial în care firma operează, obstacole ce se anticipează în atingerea scopurilor firmei, evoluţia firmei în ultimii ani, resursele pe care ţi le oferă compania pentru îndeplinirea obiectivelor ş. a.

Întrebările de clarificare sunt oportune pentru înţelegerea unor lucruri spuse de către cel care ia interviul. Se ascultă însă cu atenţie, se cer lămuriri suplimentare numai pentru a clarifica un aspect sau altul al muncii; dar nu se solicită repetarea unor informaţii, pentru că se va lăsa impresia că există dificultăţi de atenţie.

Exemple de întrebări:
În legătură cu postul:
- Care este mărimea serviciului, secţiei sau direcţiei?
- Există un program de formare? Aţi putea să-l descrieţi, vă rog?
- Care sunt şansele mele de avansare?
- În legătură cu persoana pentru care munceşti:
- Cine va fi superiorul meu imediat?
- De cât timp lucrează în firmă?
- Ce pregătire are?
În legătură cu firma:
- Are firma planuri de extindere sau restrângere?
- Câţi candidaţi sunt intervievaţi pentru acest post?
- În ce măsura este firma un loc stimulativ?
- Ce tip de management promovează conducerea firmei?
- Care sunt obiective pe termen scurt/lung ale firmei?
În legătură cu angajaţii:
- Cum au fost trataţi angajaţii în perioadele grele?
- Cum este abordată problema concedierilor?
- În ce mod recompensează firma realizările angajaţilor?

6. Întrebări dificile

- De ce există o pauză de un/doi/cinci ani în CV -ul tău?
- De ce ai fost concediat?
- Pari să nu fii îndeajuns de calificat pentru acest post. Eşti de aceeaşi părere?
- Cum te vezi peste cinci ani?
- De ce ai solicitat un interviu pentru un post în care se cere o persoana mai tânără decât tine?
- De ce eşti interesat de o slujbă care este mai prost plătită şi inferioară celei pe care ai avut-o până acum?
- De ce vrei să părăseşti actualul tău loc de muncă?
- Care este părerea fostului tău angajator despre munca ta?
- Când puteţi începe lucrul? 

Este bine sã iei notiţe în timpul interviului. Notează punctele care ţi se par pertinente. Aceasta va arăta intervievatorului că eşti o persoană minuţioasă şi că postul te interesează. Aceste note îţi permit să evaluezi avantajele şi dezavantajele postului. Ele ar putea fi foarte utile în cursul altor interviuri. 

Toate drepturile rezervate © DSS 2009